Ma mistui usor inconjurat de fum de tigara si imbatat de cateva sticle de bere si ceva tequila. Ma simt trezit dintr-un somn lung. Incerc sa ma pictez asa cum sunt. Incerc sa ma gandesc la mine si gandurile imi sunt goale. Ma intreb ce s-a intamplat cu acel suflet increzator si sigur? Unde e incapatanarea aceea copilareasca? Incerc sa conturez o linie dreapta dar ea se sterge usor; dispare in nicaieri precum fumul ce ma inconjoara.

Imi dau seama ca imi lipsesc mie. Imi lipsesc ideile spontane si jocul acela in care nu iti pasa daca castigi sau pierzi. Ma descopar zi de zi altul, tot mai departat de ceea ce credeam ca sunt. Ma uit in jur tot mai des si imi dau seama cum intamplarile se demonteaza usor in panouri scenografice. Vad cum persoane se transforma in manechine; cum soarele se transforma intr-un reflector tot mai chior. Vise se transforma in tablouri pe care doar le admir de la distanta. Incerc sa cant si vocea mi-e muta. Incerc sa dansez dar muschii imi sunt paralizati. Muzica nu mai e decat un sunet care nu mai transmite nimic. Somnul e doar o modalitate de a pierde timpul si perioadele de constienta exista doar pentru a consuma inutil energie. Gandurile nu se mai transforma in cuvinte si se pierd usor pe drumul spre toc. Raman contrariat si nervos in fata unei hartii albe pe care incerc de ceva timp sa o scriu. Totusi primul cuvant s-a asternut.